Am plecat din tara de tineri, cu cate un geamantan de haine, plin ochi de curaj. Am lasat in tara parintii, rudele, prietenii si “zona de confort”. Ne-am cunoscut unul pe celalalt in Germania, unde ne-am casatorit si ne-am practicat ani buni profesiile de arhitect si respectiv avocat.
Avand amandoi privilegiul jobului pe meserie, ne-a fost usor sa ne integram si sa cunoastem sistemul din perspectiva. Am observat presiunea sociala si capcana consumerismului si ne-am hotarat sa ne croim propriul drum.
Cochetam cu ideea intoarcerii in tara, dar unul venit din vest – Banat, celalalt din estul extrem – Tulcea, nu ne-am fi putut mobiliza daca ar fi trebuit sa alegem intre cele doua locuri de bastina.
Insa, intr-unul din concediile in tara, am ajuns in Costesti, la mijlocul distantei – in curtea bunicilor, de langa fostul Stabiliment al Bailor, aflat atunci in paragina. Si asa a inceput totul.
Adunam fructele pomilor, nuci si castane, si facem pregatirile pentru iarna – muraturi, zacusca si alte conserve.
Iarna ne odihnim putin si apoi incepem pregatirile pentru sarbatori.